strâns

română

Etimologie

Din verbul a strânge.

Pronunție

• AFI: /strɨns/

Substantiv

1. strângere.
2. adunare a recoltei; cules.
3. vremea, timpul, momentul culesului recoltei.

Traduceri

Pronunție

• AFI: /strɨns/

Adjectiv

1. legat, înfășurat bine.
2. întins, încordat.
3. (despre îmbrăcăminte) strâmt; ajustat (pe talie).
4. (fig.) îndârjit.
5. (fig.) (despre relații între oameni) trainic, puternic.
6. (fig.) (despre felul de a gândi, de a se exprima) coerent; concis, precis.
7. prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini).
8. presat din mai multe părți; înghesuit.
9. (despre părți ale corpului omenesc) închis sau încleștat.
10. apropiat tare, lipit.
11. (despre pânză, hârtie etc.) înfășurat, împăturit.
12. (despre ființe sau părți ale lor) ghemuit, zgârcit; contractat.
13. (despre lucruri) adunat la un loc; îngrămădit.
14. (despre bani, avuții) agonisit, economisit, acumulat.
15. așezat la loc sigur, pus bine.
16. pus în ordine.

Cuvinte derivate

• strânsoare
• strânsură
• strânsătură

Cuvinte compuse

• rânduri strânse

Expresii

• A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom
• Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă

Traduceri

Adverb

1. (indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni)
   1. foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface).
   2. foarte mult, cu toată puterea.
2. în mod strict, cu strictețe, întocmai.

Traduceri

Etimologie

Din strânge.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru strânge.

Referințe

• DEX '98 via DEX online