strica

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet strica. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet strica, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger strica i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet strica finns här. Definitionen av ordet strica hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avstrica och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : strică

română

Etimologie

Din latină extricare.

Pronunție

  • AFI: /striˈka/


Verb


Conjugarea verbului
strica
Infinitiv a strica
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		stric
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să strice
Participiu stricat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta.
  2. (v.refl.) (spec.) (despre vreme) a se schimba în rău, a deveni nefavorabil.
  3. (v.tranz.) (pop.) a sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge.
  4. (v.tranz.) a sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra).
  5. (v.refl.) (despre materii organice) a se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
    Factor care strică aerul.
  6. (v.tranz. și intranz.) a pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma.
  7. (v.intranz.) a fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație.
  8. (v.intranz.) a fi vinovat, răspunzător.
  9. (v.tranz.) a greși; a se face vinovat de ceva.
  10. (v.tranz.) a vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății.
  11. (v.tranz.) (fig.) (pop.; despre stări sufletești) a mâhni; a doborî.
  12. (v.tranz.) a împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici.
  13. (v.tranz.) a influența pe cineva în rău; a corupe.
  14. (v.refl.) a decădea din punct de vedere moral.
  15. (v.tranz.) a face ceva greșit, cum nu trebuie.
  16. (v.tranz. și refl.) a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească).
  17. (v.tranz.) (înv.) a mutila; a ucide.
  18. (v.tranz.) a anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații.
  19. (v.tranz.) (în superstiții) a dezlega, a desface farmece, blesteme.
  20. (v.refl. tranz.) a rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa.
  21. (v.tranz.) a utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător).
  22. (v.refl.) (despre adunări, petreceri etc.) a lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților).

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
  • Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care..
  • Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...?
  • A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar
  • (refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură
  • A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs


Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din strica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strica.

Anagrame

Referințe

Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot