zor

Din turcă zor „silă, forță”.

• AFI: /zor/

1. activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire.
2. necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz.

• zori

• (loc.adv.) Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede.
• De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan.
• Cu zorul = cu forța, forțat.
• (loc.vb.) A avea zor = a se grăbi.
• A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva.

• Zor-zor = în mare grabă
• A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă
• A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista
• A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra
• A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva)
• A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva)
• Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie?
• A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să..

Confer zur.

1. formă alternativă pentru zur.

• roz

• DEX '98 via DEX online