plin

Din latină plenus.

• AFI: /plin/

1. (despre vase, încăperi, recipiente etc.) care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită.
2. (despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat.
3. fără goluri; întreg, compact, masiv.
4. întreg, deplin, neștirbit.
5. care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare.
6. (despre ochi) năpădit, inundat de lacrimi.
7. care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva.
8. murdar, mânjit, uns (cu ceva).
9. (despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) cu forme rotunde, durdulii; grăsuț.
10. care are amploare, intensitate; desăvârșit.

• arhiplin
• deplin
• plini
• plinișor
• plinuț
• plinătate
• preaplin

• profesor plin
• catedră plină
• lună plină
• voce plină

• Plin ochi = umplut până la limita capacității
• A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat
• A-i fi (cuiva) paharul plin, = se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta
• În plin (ă) ... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul..

1. ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins.

• plinul conductei

• (loc.adv.) Din plin = din abundență.
• (loc.adj. și adv.) În plin = în centru, la țintă.
• (loc.prep.) În plinul... = în mijlocul...; (p.ext.) în toiul...

• A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi
• A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul
• A-i ieși cuiva cu plin (ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic)
• A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini

• DEX '98 via DEX online