соро́дич • (soródič) m anim (genitive соро́дича, nominative plural соро́дичи, genitive plural соро́дичей)
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | соро́дич soródič |
соро́дичи soródiči |
genitive | соро́дича soródiča |
соро́дичей soródičej |
dative | соро́дичу soródiču |
соро́дичам soródičam |
accusative | соро́дича soródiča |
соро́дичей soródičej |
instrumental | соро́дичем soródičem |
соро́дичами soródičami |
prepositional | соро́диче soródiče |
соро́дичах soródičax |