Borrowed from French réussir, Italian riuscire. First attested in the 1840s.
a reuși (third-person singular present reușește, past participle reușit) 4th conj.
Intransitive use with a dative pronoun (sense 2) is equivalent in meaning with catenative or transitive use (sense 1).
infinitive | a reuși | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reușind | ||||||
past participle | reușit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reușesc | reușești | reușește | reușim | reușiți | reușesc | |
imperfect | reușeam | reușeai | reușea | reușeam | reușeați | reușeau | |
simple perfect | reușii | reușiși | reuși | reușirăm | reușirăți | reușiră | |
pluperfect | reușisem | reușiseși | reușise | reușiserăm | reușiserăți | reușiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reușesc | să reușești | să reușească | să reușim | să reușiți | să reușească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reușește | reușiți | |||||
negative | nu reuși | nu reușiți |