cădere

română

Din a cădea.

Declinarea substantivului cădere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cădere	căderi
Articulat	căderea	căderile
Genitiv-Dativ	căderii	căderilor
Vocativ	cădere	căderilor

faptul de a cădea.
deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației.
lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut.
deplasare a unui organ din poziția sa normală.
Căderea mușchilor.
diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite.
Cădere de potențial.
desprindere a unei părți componente dintr-un organism.
răsturnare a unui corp; surpare.
(fig.) ocupare, cucerire.
Căderea Cartaginei.
(fig.) insucces, nereușită.
competență, drept.
Nu e în căderea lui să mă judece.
nereușită, eșec.