cimbru
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet cimbru. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet cimbru, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger cimbru i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet cimbru finns här. Definitionen av ordet cimbru hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avcimbru och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
 |
 |
 |
Etimologie
Origine necunoscută.
Legătura cu greacă θύμπρος (thýmpros) nu este clară, și derivare direct din greacă (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificilă din punct de vedere fonetic.
S-a presupus un slavă (veche) *čębrŭ, *čąbrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), confer cehă čibr, poloneză cząber; dar č- din slavă nu se explică decât prin intermediul român (Berneker 160; Philippide, Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; confer Pușcariu, Dacor., IV, 1405).
În sfârșit, Weigand, Jb., IX, 80, pleacă de la maghiară csombord, csömbör, care pare împrumut din română. Există ipoteza că este un cuvânt preromanic, ca în latină cimbrus („cimbru”) sau în italiană cembro („cedru hibrid”), de origine necunoscută (Prati 255).
Pronunție
- AFI: /'ʧim.bru/
Substantiv
| Declinarea substantivului cimbru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cimbru | invariabil |
| Articulat | cimbrul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cimbrului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Satureja hortensis) plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment.
- (bot.) (Thymus vulgaris) plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) ciumurică, lămâioară, lămâită, piperniță-de-grădină
- 2: (bot.) (pop.) lămâioară, cimbru adevărat, timian
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; condiment (Satureja hortensis)
plantă; condiment (Thymus vulgaris)
|
|
Etimologie
Din franceză Cimbres.
Substantiv
| Declinarea substantivului cimbru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cimbru | cimbri |
| Articulat | cimbrul | cimbrii |
| Genitiv-Dativ | cimbrului | cimbrilor |
| Vocativ | - | - |
- (ist.) persoană care aparținea unui trib germanic stabilit în Antichitate la vărsarea Elbei și înfrânt de romani.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
trib germanic