cuib

Origine incertă. Probabil din latină *cubium. Alternativ din greacă ϰλωβός (klovós, „cușcă”), prin intermediul unei forme latină *clubium. Există și posibilitatea ca latină *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influența lui collŭvies („amestec de materiale”).

• AFI: /kujb/

1. culcuș făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui.
2. (fig.) locuință, sălaș; reședință.
3. (fig.) (peior.; urmat de determinări) loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități.

   Cuib de tâlhari.

4. focar.
5. groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale.
6. mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.

   Cuib făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.

   Cuib de cartofi.

7. spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel.

   Cuib de lăcrimioare.

8. mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului, a borșului, a laptelui etc.
9. loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere.

• 1: vizuină, cuibar
• 2: adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș
• 4: focar
• 6: (agric.) mușuroi
• 8: maia

• cuiba, încuiba, încuibăra, încuibura
• cuibar
• cuibare
• cuibări
• cuibărire
• cuibărit

• cuib fosilifer
• cuibul albinelor
• cuibul corbului

• A-și face cuibul = a-și face casă; a se stabili cu traiul

• DEX online