ferme

Vezi și : fermé, fèrme, fermë

Din ferm.

• AFI: /ˈfer.me/

1. forma de feminin plural pentru ferm.
2. forma de neutru plural pentru ferm.

Din fermă.

1. forma de plural nearticulat pentru fermă.

(français)

Din franceză veche ferm, ferme („solid”) < latină firmus‎ („solid, sigur”).

Înrudit cu catalană ferm, italiană fermo, occitană ferm, portugheză firme, română ferm și spaniolă firme.

• AFI: /fɛʁm/

1. tare, dur

   Un terrain ferme.

2. fix, stabil

   Ce plancher est ferme.

3. viguros, puternic
4. (fig.) ferm, hotărât

• 1: dur
• 3: fort, vigoureux
• 4: constant, décidé, invariable, inébranlable

• 1: mou
• 2: branlant, bringuebalant, instable, précaire

• fermement
• fermeté

• de pied ferme
• terre ferme
• main ferme
• rester ferme

ferme

1. tare

   Frapper ferme.

2. solid, stabil
3. ferm, cu fermitate

• 1: fermement, fortement

• faire ferme

• fort et ferme
• parler ferme à quelqu'un
• tenir ferme

ferme!

1. (înv.) haide!, hai!, tare!, curaj!

ferme f., fermes pl.

1. (constr.) fermă (de acoperiș)

Din franceză medie ferme, care provine din franceză veche ferme ‎(„arendă, fermă”) < latină medie ferma, firma ‎(„arendă, taxă, tribut, bir”). Confer engleză veche feorm.

Inevitabil din proto-germanică *firmō, *firhuma- ‎(„mijloace de trai”), din proto-germanică *firhu- ‎(„ființă, corp”). Confer și limba gotică 𐍆𐌰𐌹𐍂𐍈𐌿𐍃‎ (fairƕus, „lumea”).

ferme f., fermes pl.

1. (agr.) fermă

• fermage
• fermette
• fermier

• valet de ferme

• ferment
• fermes

Din fermer.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fermer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fermer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fermer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fermer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru fermer.

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

(italiano)

Din fermo.

• AFI: /ˈferme/

1. forma de feminin plural pentru fermo.

Din ferma.

1. forma de plural pentru ferma.

(Latina)

Din *ferimē, superlativul vechi al lui ferē. Confer firmus.

• AFI: /fɛr.ˈmeː/

fermē, (necomparabil)

1. în întregime, cu totul, complet, chiar, tocmai
2. în general, în mod normal, adesea

• Wiktionary