libertate

Din latină libertas, -atis. Confer franceză liberté.

• AFI: /li.ber'ta.te/

1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.

   Libertatea persoanei.

2. starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat.
3. starea celui care nu este supus unui stăpân.

   Libertatea administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.

4. situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată.
5. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
6. (de obicei la pl.) drepturi cetățenești.

• 1: (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie
• 2: independență
• 3: autonomie, (rar) autonomism, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie

• 1-6: captivitate, detențiune, oprimare, robie

• libertate individuală
• libertate de conștiință
• libertate de gândire sau libertatea cuvântului

• independent
• independență

• (loc. adv.) În libertate = după bunul plac, nestingherit.

• A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
• A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc.

• DEX online

(interlingua)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

libertate f.

1. libertate