față

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet față. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet față, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger față i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet față finns här. Definitionen av ordet față hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avfață och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : fata, FATA, fáta, fată, făta, fața

română

Etimologie

Din latina populară facia (< facies).

Pronunție

  • AFI: /'fa.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
față
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ față fețe
Articulat fața fețele
Genitiv-Dativ feței fețelor
Vocativ față fețelor
  1. partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură.
  2. expresie a feței; mină, fizionomie.
  3. obraz.
  4. partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale.
    Au căzut cu fața la pământ.
  5. (pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) om.
  6. persoană, personaj.
    Fețe simandicoase.
  7. (mat.) fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru.
  8. suprafață (în special a pământului, a apei).
  9. înfățișare, aspect.
  10. partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare.
  11. culoare.
  12. partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect.
  13. partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei).
  14. prima pagină a fiecărei file.
  15. (înv. și pop.) pagină.
  16. fațadă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A (-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine
  • A fi de față = a fi prezent, a asista
  • A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă
  • A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini
  • A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara
  • A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca
  • A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de..
  • A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva
  • Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic
  • A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi
  • A schimba (sau a face) fețe (-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile
  • A prinde față = a se îndrepta după o boală
  • La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva
  • A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora
  • A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru)


Traduceri

Anagrame

Referințe