cap

Vezi și : CAP

Wikipedia are un articol despre
cap

Din latină caput, cu unele sensuri din franceză chef (< latină caput).

• AFI: /kap/

1. extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal.
2. (la fotbal) lovire a mingii cu capul.
3. parte a monedei care are imprimat un chip.
4. părul capului.
5. căpătâi; căpătâiul patului.
6. individ, ins, persoană.

   Câte 5 lei de cap.

7. minte, gândire, judecată; memorie.
8. (înv.) viață.

   A plăti cu capul.

9. vârf (al unui obiect).
10. extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem.
11. obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap, folosit în diverse scopuri tehnice.
12. partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva.
13. partea de dinainte; început, frunte.

    În capul coloanei.

14. partea principală, mai aleasă (a unui lucru).
15. partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit.
16. bucățică ruptă dintr-un obiect; (p.ext.) lucru de mică importanță.

    Un cap de ață.

• capeș
• capîntortură
• căpcăun
• căpetenie
• căpos
• căpșor

• cap de familie
• cap de expresie
• cap de bour
• cap de acuzare
• cap-de-mort, capul-lui-Adam
• cap-de-cocoș
• capul-șarpelui
• capul-balaurului
• cap de pod
• cap de an, cap de săptămână, cap de iarnă
• cap de coloană
• cap de afiș, cap de listă
• cap magnetic

• (loc.adv.) din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire.
• cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață.
• (până) peste cap = extrem de..., exagerat de...
• cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine.
• cu capul plecat = rușinat, umilit, învins.
• pe după cap = pe după gât, la ceafă.
• (loc.adj.) (fam.) bătut(sau căzut) în cap = tâmpit, prost.
• (loc.adj. și adv.) cu cap = (în mod) inteligent, deștept.
• fără cap = (în mod) necugetat.
• (loc.adj.) cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte.
• (loc.adv.) cap la(sau în) cap = cu părțile extreme alăturate.
• (loc.adv.) în cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine.
• din(sau de la) cap = de la început; de la începutul rândului.
• din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început.

• A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul
• A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge
• A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc
• A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială
• A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate
• A nu-și (mai) vedea capul de... sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de..
• A-și pierde capul = a se zăpăci
• A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
• A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.)
• A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul)
• A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent
• A se da cu capul de toți pereții(sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
• A-și lua(sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume
• A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune
• Vai(sau haram) de capul lui = vai de el
• A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire
• A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj)
• A sta (sau a ședea, a se ține) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva
• A ședea(sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.)
• A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace
• (reg.) A nu ști(sau a nu avea) ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea
• Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute
• Câte capete, atâtea păreri, = exprimă o mare divergență de opinii
• A fi bun (sau ușor) la (sau de) cap sau a avea cap ușor = a fi deștept
• A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
• A nu (-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva)
• A-i ieși (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita
• A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita
• A-i sta capul la... = a se gândi la..
• A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) capul = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă
• A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva)
• A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de capul său = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat
• A face (ceva) din (sau de) capul său = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva
• A întoarce(sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească
• A nu avea cap să... = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să..
• (astăzi) Odată cu capul sau în ruptul capului = cu nici un preț, niciodată
• A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii
• Cap de țară = margine de țară; hotar
• Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
• A sta(sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut
• Capul mesei = locul de onoare la masă
• A o scoate la cap = a sfârși (cu bine)
• A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi
• În cap = (după numerale) exact, întocmai
• Nici un cap de ață = absolut nimic
• Până la un cap de ață = tot

1. căpetenie, șef, conducător.
2. inițiator.

Din franceză cap.

• AFI: /kap/

1. parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu.

• DEX '98 via DEX online

(slovenčina)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cap

1. capră (mamifer)