Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet
recunoaște. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet
recunoaște, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger
recunoaște i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet
recunoaște finns här. Definitionen av ordet
recunoaște hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen av
recunoaște och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Etimologie
Din prefixul re- + cunoaște (după franceză reconnaître).
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
(se) recunoaște
|
| Infinitiv
|
a (se) recunoaște
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
(mă) recunosc
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să (se) recunoască
|
| Participiu
|
recunoscut
|
| Conjugare
|
III
|
- (v.tranz.) a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
- Cum îl poți recunoaște.
- a deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
- L-am recunoscut imediat pe X.
- (v.refl.) a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
- a admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
- L-a recunoscut în funcție.
- a considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
- a declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
- Până la urmă a recunoscut că așa este.
- a declara un copil natural ca legitim.
- (mil.) a cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
- a se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte
a admite (ca existent, ca bun, ca valabil)
Etimologie
Din recunoaște.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recunoaște.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recunoaște.
Referințe