învita

Hello, you have come here looking for the meaning of the word învita. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word învita, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say învita in singular and plural. Everything you need to know about the word învita you have here. The definition of the word învita will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition ofînvita, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.
See also: invita, invitá, invità, and in vita

Romanian

Etymology

Inherited from Latin invītāre, present active infinitive of invītō. Almost completely replaced by the modern doublet from French, invita.

Verb

a învita (third-person singular present învitează, past participle învitat) 1st conj. (archaic)

  1. to incite, goad, urge, stimulate
    Synonyms: incita, îndemna, îmboldi, mâna, stimula
  2. to provoke; to instigate
    Synonyms: provoca, instiga
  3. to awaken a desire (to do something) in someone
  4. (reflexive) to reunite with

Conjugation

    conjugation of învita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a învita
gerund învitând
past participle învitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învitez învitezi învitează învităm învitați învitează
imperfect învitam învitai învita învitam învitați învitau
simple perfect învitai învitași învită învitarăm învitarăți învitară
pluperfect învitasem învitaseși învitase învitaserăm învitaserăți învitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învitez să învitezi să înviteze să învităm să învitați să înviteze
imperative — tu — — voi —
affirmative învitează învitați
negative nu învita nu învitați

Related terms

Wikious
Boobota
Sagapedia