brâu

Wikipedia are un articol despre
brâu

• (pop.) brână

Din latină brandeum („pânză de in” și „bandă, cingătoare”) pare a se fi contaminat cu latină pannus („pânză”), până s-a confundat complet cu formele contaminate *bran(e)um („bandă, cingătoare”) și pandea („pânză”); confer Niermeyer 104, unde se menționează prandeum.

Din cea dintâi din aceste forme a rezultat română brâu, albaneză bres, brez („cingătoare”) (albaneză mbren, „a încinge”), și din a doua română pânză. Atât albaneză cât și română presupun prototipul nazalizat (Rosetti, II, 111), de tipul *brenu- sau *branu-, care este considerat în mod tradițional de origine autohtonă (Miklosich, Slaw.Elem., 9; Philippide, II, 701).

Nu pare posibilă derivarea cuvântului român pe baza albaneză, propusă de Meyer 46 și Skok, Arch. Rom., VIII, 150; după Skok, Z. für Ortsnamenforschung, I, 89, cuvântul albanez conține un sufix diminutival. Etimonul *brenum (Rosetti, Rhotacisme, 35), nu este clar. Confer și brânză, pânză. Pierderea lui n (păstrat în pluralul brâne și în derivări) se repetă în condiții identice în grâu și frâu, și este greu de explicat, confer grâu.

• AFI: /brɨw/

1. cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii.
2. fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi.
3. cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei.
4. parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul; mijloc.
5. ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.
6. șir, lanț (muntos, deluros etc.).
7. (cor.) brâuleț.

• brâneț
• brâuleț
• brâușor

• abur
• bura

• DEX '98 via DEX online