Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet
cura. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet
cura, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger
cura i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet
cura finns här. Definitionen av ordet
cura hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen av
cura och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Etimologie
Din germană kurieren < latină curare.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) cura
|
Infinitiv
|
a (se) cura
|
Indicativ prezent pers. 1 sg.
|
(mă) curez
|
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.
|
să (se) cureze
|
Participiu
|
curat
|
Conjugare
|
I
|
- (v.tranz.) (rar) a îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
- (v.refl.) a se supune unui tratament medical, unei cure.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a trata un bolnav, o boală
Etimologie
Din latină curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); confer ven. curare („a curăța un pui”), franceză curer, catalană escurar.
Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (confer Cortés 127), ca termenul român să fi ajuns să se confunde cu latină colare („a strecura, a curăța un lichid”), al cărui rezultat trebuia să fie identic.
Verb
Conjugarea verbului cura
|
Infinitiv
|
a cura
|
Indicativ prezent pers. 1 sg.
|
cur
|
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.
|
să cure
|
Participiu
|
curat
|
Conjugare
|
I
|
- (v.tranz.) (reg.) a desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Etimologie
Din cură.
Substantiv
- forma de singular articulat pentru cură.
Referințe
(català)
Etimologie
Din latină cūra („îngrijire, grijă”).
Pronunție
- (oriental) AFI: /ˈku.ɾə/
- (occidental) AFI: /ˈku.ɾa/
Substantiv
cura f., cures pl.
- îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
- (med.) cură, tratament (medical)
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Etimologie
Din curar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.
Referințe
(français)
Etimologie
Din curer.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru curer.
(galego)
Etimologie
Din curar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curar.
(italiano)
Etimologie
Din latină cūra („îngrijire, grijă”).
Pronunție
Substantiv
cura f., cure pl.
- îngrijire, grijă; (p.ext.) atenție, îngrijorare, considerație
- (p.ext.; despre copii) atenție, grijă, supraveghere, protecție
- (spec.) acuratețe, exactitate, precizie
- (med.) cură
- (med.) tratament (medical)
Sinonime
- 1: impegno, interessamento, attenzione, riguardo, considerazione, affetto, amore, dedizione, sollecitudine, premura, delicatezza
- 2: protezione, tutela, custodia, sorveglianza
- 3: serietà, precisione, esattezza, accuratezza, diligenza, zelo, solerzia, creanza
- 4-5: terapia, trattamento, rimedio
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
Etimologie
Din curare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru curare.
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Din proto-indo-europeană *kʷeis- („a ține cont de, a acorda atenție”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului cūra
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ
|
cūra
|
cūrae
|
Genitiv
|
cūrae
|
cūrārum
|
Dativ
|
cūrae
|
cūrīs
|
Acuzativ
|
cūram
|
cūrās
|
Ablativ
|
cūrā
|
cūrīs
|
Vocativ
|
cūra
|
cūrae
|
- îngrijire, grijă; solicitudine, atenție; îngrijorare, frământare
- atenție, grijă, administrare, supraveghere
- scriere, lucrare
- (med.) vindecare
- (agr.) creștere (a animalelor)
- (rar) îngrijitor, gardian, păzitor
Antonime
Cuvinte derivate
Etimologie
Din cūrō.
Verb
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru cūrō.
Referințe
(português)
Etimologie
Din latină cūra („îngrijire, grijă”).
Pronunție
- (Portugalia) AFI: /ˈku.ɾɐ/
Substantiv
cura f., curas pl.
- cură
- (med.) tratament
- (p.ext.) îngrijire, grijă
- (bis.) preot
Sinonime
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din curar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru curar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru curar.
Etimologie
Din curo.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru curo.
Referințe
(sicilianu)
Etimologie
Din latină cūra („îngrijire, grijă”).
Pronunție
Substantiv
cura f.
- îngrijire, grijă
- fir
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină cūra („îngrijire, grijă”).
Pronunție
Substantiv
cura f., curas pl.
- (înv.) grijă, atenție, solicitudine
- (med.) cură, tratament
- (bis.) preot
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
Referințe
(Türkçe)
Etimologie
Din turcă veche.
Pronunție
Substantiv
cura, pl. curalar
- (muz.) instrument muzical cu coarde
Referințe