moș

română

Din moașă (derivat regresiv).

Declinarea substantivului moș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moș	moși
Articulat	moșul	moșii
Genitiv-Dativ	moșului	moșilor
Vocativ	moșule	moșilor

bărbat (mai) în vârstă; unchiaș, moșneag; (p.restr.) apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă.
(înv. și reg.) bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai îndepărtat), înaintaș, strămoș.
(reg.) unchi.
personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare; moșneag.
(pop.; la pl.; de obicei art.) ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna; fiecare dintre cele nouă zile din luna martie care urmează după zilele babelor.
(la pl.; în tradițiile populare) nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți.
bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor; (p.ext.) târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice.
partea cu cârlig a unei copci.
disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc.

A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie
De când cu moș Adam = din vremurile de demult
Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi
A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste
La moșii cei verzi = niciodată, la paștile cailor
De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme
A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit