pol

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet pol. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet pol, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger pol i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet pol finns här. Definitionen av ordet pol hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avpol och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.

Etimologie

Din franceză pôle < latină polus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pol
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pol poli
Articulat polul polii
Genitiv-Dativ polului polilor
Vocativ polule polilor
  1. fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice; (p.ext.) regiunea din jurul acestor două puncte.
  2. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera.
  3. (fiz.) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți.
  4. zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers.
  5. parte componentă a unei mașini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii.
  6. piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.
  7. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la două extremități opuse.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din rusă пол (pol).

Substantiv


Declinarea substantivului
pol
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pol poli
Articulat polul polii
Genitiv-Dativ polului polilor
Vocativ polule polilor
  1. monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei, care a circulat în țara noastră; douăzeci de lei.
  2. nume dat mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat în țările române în sec. xIX; napoleon.


Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) polŭ.

Substantiv

  1. (înv.) jumătate (dintr-un întreg, dintr-o unitate).


Traduceri

Referințe