puf

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /puf/

Interjecție

1. cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc.

Cuvinte derivate

• pufni
• pufăi

Traduceri

Etimologie

Din bulgară пух (puh), sârbocroată puh.

Substantiv

1. (de obicei cu sens colectiv) pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc.
2. (cu sens colectiv) peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață.
3. (cu sens colectiv) părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale.
4. (cu sens colectiv) perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.
5. obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf sau din alt material pufos.
6. (spec.) minge de badminton.

Cuvinte derivate

• pufos
• pufuleț
• pufuliță
• pufușor
• pufărie

Cuvinte compuse

• bumbac-puf

Expresii

• A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic

Traduceri

Etimologie

Din franceză pouf.

Substantiv

1. scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer.

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online