trimite

română

Etimologie

Din latină tramittere.

Pronunție

• AFI: /tɾi.ˈmi.te/

Verb

1. (v.tranz.) a dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.

   Te trimit la magazin să cumpări făină.

2. a delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.
3. a îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.
4. (despre divinitate) a face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.
5. a dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia.

   Am trimis scrisoarea ieri.

6. a transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc.

   A trimite o cerere unei instituții.

Sinonime

• 1: (înv. și pop.) mâna
• 2, 3: porni
• 4, 5: adresa, expedia, scrie, (reg.) mâna
• 6: înainta

Cuvinte derivate

• retrimite
• trimis
• trimitere
• trimițător

Expresii

• (fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî
• A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
• A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces
• A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.

Traduceri

Referințe

• DEX online