Either from Vulgar Latin *inviāre, from Latin vīs or more likely from a Vulgar Latin root *ambiāre, from Latin ambīre, present active infinitive of ambiō.
a îmbia (third-person singular present îmbie, past participle îmbiat) 1st conj.
infinitive | a îmbia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbiind | ||||||
past participle | îmbiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbii | îmbii | îmbie | îmbiem | îmbiați | îmbie | |
imperfect | îmbiam | îmbiai | îmbia | îmbiam | îmbiați | îmbiau | |
simple perfect | îmbiai | îmbiași | îmbie | îmbiarăm | îmbiarăți | îmbiară | |
pluperfect | îmbiasem | îmbiaseși | îmbiase | îmbiaserăm | îmbiaserăți | îmbiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbii | să îmbii | să îmbie | să îmbiem | să îmbiați | să îmbie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbie | îmbiați | |||||
negative | nu îmbia | nu îmbiați |