cuvânt
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet cuvânt. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet cuvânt, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger cuvânt i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet cuvânt finns här. Definitionen av ordet cuvânt hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avcuvânt och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Etimologie
Din latină conventus („adunare, întrunire”), conventum („înțelegere”).
Înrudit cu franceză couvent („mănăstire”).
Pronunție
- AFI: /kuˈvɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuvânt | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuvânt | cuvinte |
| Articulat | cuvântul | cuvintele |
| Genitiv-Dativ | cuvântului | cuvintelor |
| Vocativ | cuvântule | cuvintelor |
- unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor.
- Un cuvânt nou intrat în limbă.
- gând, idee exprimată prin vorbe.
- subiect de vorbă, de povestire, istorisire.
- cuvântare, discurs, conferință.
- învățătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziție, ordin.
- promisiune, făgăduială.
- părere, opinie exprimată.
- libertate, drept de a revendica ceva.
- (mai ales la pl.) discuție, ceartă, ciorovăială.
- motiv, rațiune, cauză.
- (înv.) știre, veste, informație.
- (înv.) înțelegere, pact, acord, convenție.
- (rar) facultatea de a vorbi.
- (inform.) format standard în care se înscriu datele și instrucțiunile la (mini)calculatoare.
Sinonime
- 1: termen, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boace, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă
- 2: spusă
- 3: istorisire
- 4: discurs, conferință
- 6: angajament
- 8: libertate, drept
- 11: zvon
- 13: voce, grai
Cuvinte derivate
- binecuvânta
- binecuvântare
- cuvânta
- cuvântare
- cuvântăreț
- cuvântător
- necuvântător
- precuvânta
- precuvântare
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești
- Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar
- Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar
- În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat
- Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât
- A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
- În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
- A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
- (reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune
- A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
- A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
- A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
- A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
- Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile
- Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva
- A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
- (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor
- A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută
- Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă
- (reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil
- Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind
Traduceri
termen, vorbă
|
|