spune

română

Etimologie

Din latină exponere.

Pronunție

• AFI: /ˈspu.ne/

Verb

1. (v.tranz.) a exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara.

   Spune-i înainte, nu te sfii!

   Spune adevărul.

   Spune pe de rost.

2. (fig.) a evoca, a provoca (sentimente, amintiri).

   Nu-ți spune nimic lucrul acesta?

3. (fig.) (pop.) a exprima ceva prin cântec; a cânta.
4. a expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara.
5. (despre texte, scrieri) a cuprinde, a scrie, a consemna.

   Ce spun ziarele?

6. a recita.
7. a destăinui, a mărturisi ceva cuiva.
8. a pârî, a denunța pe cineva.
9. a explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva.
10. a numi; a porecli.
11. (v.refl. impers.) a se obișnui, a se zice într-un anumit fel.

Sinonime

• 1: vorbi, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) vorovi

Antonime

• tăcea

Cuvinte derivate

• spunător
• spunere
• spus

Expresii

• Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat?
• Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea
• A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți
• Spune drept = a spune adevărul
• Cine ar fi putut spune = cine ar fi putut să creadă
• A nu spune nici cârc = a nu scoate nici o vorbă
• A spune verde în față (sau în ochi) = a da adevărul pe față, fără ocolișuri
• După cum se spune = cu alte cuvinte
• Spune povești = a comunica lucruri ireale

Traduceri

Etimologie

Din spune.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru spune.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru spune.

Referințe

• DEX online