fura

Vezi și : furà, fură

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: + traduceri in alte limbi

Din latină furare.

• AFI: /fuˈra/

1. (v.tranz.) a-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.

   A furat un stilou.

2. a răpi pe cineva.

   L-au furat hoții.

   A furat un bun străin.

3. (fig.) a lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde.

   Vântul i-a furat pălăria.

4. (v.refl.) (neobișnuit) a pleca pe furiș; a fugi.
5. (fig.) a fermeca, a vrăji.

   L-a furat frumusețea naturii.

• 1: -și însuși, lua, sustrage, (rar) hoți, (reg.) șuchea, șuchiri, (prin Transilv.) ciușdi, (prin Bucov.) hărșni, (Mold.) pașli, (Transilv.) pili, (înv. și fam.) sfeterisi, (înv., în Transilv.) șpilui, (fam.) ciordi, subtiliza, șparli, șterge, șterpeli, (arg.) mangli, panghi, prăda, pungăși, șucări, șuti
• 2: răpi, -și însuși, sustrage, (fam.) șterpeli, (arg.) furgăsi, furlua

• De furat = care a fost luat prin furt.

• Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție
• A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste)
• A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective
• A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l)
• A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva
• A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit
• A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi
• A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung

Din fura.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru fura.

• DEX online

(aragonés)

Din latină populară *fūra, forma feminină pentru fur („hoț”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fura f.

1. (zool.) dihor

(català)

Din latină populară *fūra, forma feminină pentru fur („hoț”).

• (occidental) AFI: /ˈfu.ɾa/
• (central, oriental) AFI: /ˈfu.ɾə/

fura f., fures pl.

1. (zool.) dihor
2. (fig.) bârfitor, cață
3. (iht.) pește din genul Gaidropsarus; galea

• 2: indiscret, tafaner

• furar

• fura blanca
• fura de fons
• fura negra

• com una fura
• tot gat i fura

Din furar.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru furar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru furar.

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary