para

Vezi și : para-

Wikipedia are un articol despre
para

Din neogreacă παρα (pará), franceză para-.

• AFI: /'pa.ra/

1. element de compunere care înseamnă:
   1. „foarte”, „tare”, „puternic” și servește la formarea unor adjective și a unor substantive.
   2. (depr.) „mult”, „prea numeros” și servește la formarea unor substantive folosite la plural.

• parabuclă
• paraclinic
• parafilatelie
• paraleu
• paranestezie
• paratifos
• paratrăsnet
• paravânt

Din franceză para-.

1. element de compunere care înseamnă „apără”, „contra” și servește la formarea unor substantive.

• paracivilizație
• paracăzător
• paraflacără
• parafoc
• parafulger
• parafum
• paraimunitate
• parascântei
• parasolar
• parazăpadă

Din turcă para.

• AFI: /pa'ra/

1. monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică.
2. (p.gener.) monedă (metalică).
3. (fam.; la pl.) bani; (p.ext.) avere.

• părălet
• părăluță

• A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban
• Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc)
• Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic)
• A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva)
• A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
• Parale bune = bani mulți
• (fam.) A face parale = a fi valoros, de preț
• A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva

Din franceză parer.

1. (v.tranz.) a evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
2. (v.tranz.) (p.gener.) a reuși să evite, să facă față.

• parabil

• apar
• arap
• arpa

• DEX '98 via DEX online