tată

Din latină tata.

• AFI: /'ta.tə/

1. bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi.

   Are tata doi copii.

2. (la vocativ) termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie.
3. (uneori determinat prin "socru") nume dat de ginere sau de noră socrului.
4. (fam.) nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune.
5. (pe lângă un nume de persoană) nume dat unui neam etc.
6. (în credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii.
7. (fig.) (fam.) creator, făuritor, fondator.
8. (glumeț) cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți.

• 1: părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu

• tataie
• tătic

• tată bun
• tată de familie
• tată mare sau tata-moșu
• tată vitreg
• Tatăl nostru

• (loc. adj.) Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație.

• bată, dată, fată, iată, lată, mată, nată, pată, rată, vată.

• Calcă pe urmele lui taică-său = se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele)
• Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare = se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său
• Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său = se zice despre un om rău, lipsit de scrupule
• Unde dă tata, crește carnea = se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor
• Măi tată! = exclamație de uimire sau de satisfacție
• (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală

• DEX online