corn

Vezi și : -corn, còrn, Còrn

Wikipedia are un articol despre
corn

Din latină cǒrnu. Confer italiană corno, provensală corn, catalană corn, franceză corne, spaniolă cuerno și portugheză corno.

• AFI: /korn/

1. (zool., la animalele cornute) fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor.
2. (p.anal.) fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.
3. (la sg.) substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).
4. (la pl.) nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn.
5. (spec.) corn sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor.
6. (la sg.) denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn.

   Corn uterin.

• cornaci
• cornar
• cornat
• corneci
• cornifica
• cornișor
• corniță
• cornos
• cornuleț
• cornurele
• cornuț
• cornări
• cornărit
• încornorat

• cornul lunii
• cornul-secarei, corn-de-secară

• (loc.adj.) (despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat.

• A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; fig. a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva
• A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici
• A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul
• A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința
• A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță
• A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
• A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța
• A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela
• (pop.) Cel cu coarne = dracul
• Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn, umplut cu fructe și cu flori

1. (spec.) obiect făcut din corn sau în formă de corn, în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; (p.ext.) conținutul acestui obiect.
2. (gastr..) produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.
3. (reg.) colț, ungher, margine.
4. (înv.) aripă de oaste, de tabără.

• 2: (gastr.) franzelă, croasant
• 3: colț, ungher, margine
• 4: aripă

1. (și în sintagma corn de vânătoare) instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
2. (muz.) instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal.
3. (la pl.) căpriorii casei.

• 1: (mil.) corn de vânătoare, (înv.) trompă

• corn de vânătoare
• corn englez

Din latină cornus.

1. (bot.) (Cornus mas) arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit.

• cornet
• corniș
• cornișor

• coarnă

• DEX '98 via DEX online