răspunde

Din latină respondere.

• AFI: /rəsˈpun.de/

1. (v.intranz. și tranz.) a da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva.
2. (v.intranz.) a face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator.
3. (v.intranz.) a reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta.

   I-a răspuns vreo două!

4. a interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva.
5. a scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare.
6. (v.intranz.) a constitui o explicație la o întrebare.
7. (v.intranz.) a da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune.
8. a lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva.
9. (v.intranz.) (fig.) a satisface.
10. (înv.) a se potrivi, a corespunde.
11. (v.intranz.) a avea comunicație cu..., a străbate până la...
12. (despre senzații fizice sau psihice) a se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna.
13. (v.refl.) (înv.) a comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane.
14. (v.intranz.) a da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.
15. (v.tranz.) (înv.) a achita, a plăti o sumă de bani.

• 1: replica
• 3: întoarce, replica
• 10: corespunde
• 14: garanta

• întreba

• răspundere
• răspuns
• răspunzătate
• răspunzător

• corespunde
• responsabilitate

Din răspunde.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru răspunde.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru răspunde.

• DEX online