ton

Din franceză thon.

• AFI: /ton/

1. (Thunnus thynnus) pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri.

Din franceză ton < latină tonus.

1. sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.
2. tonalitatea unei bucăți muzicale.
3. înălțimea cu care se pronunță o silabă.
4. felul în care urcă sau coboară vocea în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
5. (înv.) accent.
6. atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.
7. grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

• tonus, tuna, tona, toană

• A da tonul =

• a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon
• b) a iniția, a începe ceva.

• Tonul face muzica - se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva
• A schimba tonul = a-și schimba atitudinea
• (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere.

• not

• DEX online

(English)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /tʌn/

ton, pl. tons

1. tonă
2. o sută de lire sterline

• displacement ton
• long ton
• measurement ton
• metric ton (tonne)
• register ton
• short ton

• not

(svenska)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /tɔn/

1. tonă

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /tu:n/

1. ton (sunet la o frecvență; interval muzical; de culoare, nuanță; stil de vorbire)