bara

Vezi și : Bara, bara-, ba·ra, barā, bară, bára, Bára, bàra, bāra, bārā, bära, båra, bårå, bârâ', bæra

Din franceză barrer.

• AFI: /baˈra/

1. (v.tranz.) a opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc.

   Copacii căzuți barează drumul.

2. a trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat.

• 1: bloca, tăia
• 2: anula

• baraj
• barare
• barat
• bară

Din bară.

1. forma de singular articulat pentru bară.

• DEX online

(brezhoneg)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bara m.

1. pâine

• baraa
• bara-an-evn
• bara-an-hoc'h
• bara-mel
• baraek
• baraenn

(Cymraeg)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bara m.

1. pâine

• bara beunyddiol
• bara brith
• bara brown
• bara caws
• bara garlleg
• bara gwyn
• bara lawr
• bara menyn

(Bahasa Indonesia)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bara

1. cenușă fierbinte

(íslenska)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bara

1. doar, numai

• af því bara (aþþí bara)

bara

1. doar, numai

(italiano)

Etimologie necunoscută.

• AFI: /'bara/

bara f., bare

1. coșciug

(svenska)

Din suedeză veche bara, care provine din limba nordică veche *bara („abia, numai ce”), din *barr < proto-germanică *bazaz („dezbrăcat, gol”). Confer islandeză bara.

• AFI: /²bɑːra/
•  Audio^fișier

bara, (necomparabil)

1. doar, numai

   Det var bara en gång!

• (fam. și pop.) ba, blott, enbart, endast

1. numai (dacă)

   Bara jag får godkänt åker jag.

Din bar.

1. forma de singular și plural la absolut hotărât pentru bar.

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary

(Kiswahili)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bara

1. continent