Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet curcubeu. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet curcubeu, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger curcubeu i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet curcubeu finns här. Definitionen av ordet curcubeu hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avcurcubeu och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Pare a fi reprezentant al latină *cucuvius („încovoiat”), cuvânt care apare în forma sa masculină, cucurvior, la San Jerónimo (confer Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae („coardă de alfă”) > venețiană curcuma și de aici neogreacă ϰουρϰούμα (kourkoúma); confer și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458.
Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecând de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa râurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retoromană arcobevondo, dialectul din Campagna arcovévere; confer Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvântului prin latină bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un latină *arcus > combibulus (confer REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul român (*arcuscombibu > *arcurcubeu > *acurcubeu).
Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circusbĭbit, asimilat la *curcusbĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în română be > bea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cât de puțin normală este această compunere în română. După Roesler 39, din persană kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gândea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gândește la cocobelci, variantă de la culbec, sau cubelc („melc”).
