fierbe

Din latină fervere.

• AFI: /'fjer.be/

1. (v.intranz. și tranz.) a trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață.

   Ceainicul fierbe.

   Apa fierbe.

2. (v.intranz.) (despre unele lichide și amestecuri) a fi în stare de efervescență (din cauza fermentării).

   Mustul fierbe.

3. (v.intranz. fig.) (despre apa unui râu, a unei mări etc.) a se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase.
4. (v.intranz.) (despre alimente) a se afla introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat.
5. (v.tranz.) a supune un corp acțiunii fierberii apei.

   Fierb rufele.

   Fierb firele de tort.

6. (v.intranz. fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat.
7. (v.tranz.) a necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune.
8. (v.tranz.) (rar) a pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace.
9. (v.intranz. fig.) (despre spații din natură) a vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.

   Valea fierbe.

• 5: coace, opări
• 8: (Transilv.) coace
• 9: clocoti

• (intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc
• A fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic = în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe
• A fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri
• A fierbe fără clocot = a poșa
• A fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac
• A fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid

• DEX online