sări

Vezi și : sari

Din latină salire.

• AFI: /səˈri/

1. (v.intranz.) (despre ființe) a se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mișcare bruscă, și a reveni în același loc; a sălta.
2. (v.intranz.) a dansa, a țopăi, a zburda.
3. (v.intranz.) a se deplasa, a trece dintr-un loc în altul prin salturi.
4. (v.intranz.) (fig.) a trece brusc dintr-o situație în alta, de la o idee la alta.
5. (v.intranz.) a trece peste ceva printr-o săritură; a escalada.

   A sărit din doi pași cele patru trepte.

6. (v.tranz.) (fig.) a omite, a trece cu vederea.
7. (v.intranz.) a se ridica brusc de undeva (și a porni).
8. (v.intranz.) a se grăbi, a se repezi (să facă ceva); a interveni grabnic într-o acțiune, în ajutorul cuiva.
9. (v.intranz.) a se repezi cu dușmănie la cineva; a ataca.
10. (v.intranz.) a interveni brusc (și neașteptat) într-o discuție; a intra (brusc) în vorbă.
11. (v.intranz.) a se ivi pe neașteptate; a răsări.
12. (v.intranz.) (despre lucruri) a se deplasa brusc și cu putere în sus, de obicei sub impulsul unor forțe din afară.
13. (v.intranz.) (spec.) (despre obiecte elastice) a se ridica brusc în sus în urma unei lovituri, a atingerii unei suprafețe dure etc.

    Mingea sare.

14. (v.intranz.) (cu determinări locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). a-și schimba brusc poziția, a se desprinde brusc din locul în care a fost fixat.
15. (v.intranz.) a țâșni, a împroșca.

• sărit
• săritor
• săritură

• (loc.adv.) Pe sărite =
  • mergând în salturi.
  • trecând peste anumite părți, omițând anumite părți (la o lectură, scriere etc.).

• Săriți! = cuvânt prin care se cere ajutor de către o persoană desperată
• Sare tontoroiul (sau drăgaica) = se spune despre o persoană neastâmpărată
• A sări peste cal = a depăși limita admisă; a exagera
• A sări garduri (sau, intranz., peste garduri ) = a umbla după aventuri amoroase
• A sări (cuiva) de gât = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată)
• A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva
• A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva
• A sări în ochi = a fi evident
• A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăți (în urma unei explozii)
• A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare
• A-i sări (cuiva) țandăra (sau țâfna, muștarul) = a se înfuria, a se mânia
• A-i sări (cuiva) ochii (din cap) = a) exprimă superlativul unei stări de suferință fizică; b) (în imprecații și în jurăminte) Să-mi sară ochii dacă te mint
• A-și sări din minți = a înnebuni
• A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia

Din sări.

• AFI: /sərʲ/
• AFI: /səˈri/ (forma de perfect simplu)

1. (rar) forma de persoana a II-a singular la prezent pentru sări.
2. (rar) forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru sări.
3. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sări.
4. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sări.

• 1-2: sari
• 3: sari, (rar) sare-

• arși

• DEX '98 via DEX online