ieși

Din latină exire.

• AFI: /jeˈʃi/

1. (v.intranz.) a părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
2. a se duce, a pleca de acasă.
3. a se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
4. (despre semănături) a răsări, a crește.
5. a se naște din..., a-și trage originea; a proveni.
6. a părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
7. a se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.
8. a ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel).

   A ieșit primul.

9. a promova, a avansa, a ajunge.

   A ieșit ofițer.

10. a rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
11. (despre calcule, socoteli) a da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.
12. a se decolora; a se spălăci.

• 1: merge, (înv. și pop.) purcede
• 2: germina, apărea
• 3: se elibera, se libera, scăpa
• 4: ajunge, da

• intra, vârî

• ieșire
• ieșit
• ieșitură
• reieși

• A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge.

• A ieși afară = a defeca
• A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva
• A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva
• A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul) = se zice când cineva depune un efort extrem de mare
• A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
• A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit.
• Cum o ieși, (numai) să iasă = exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat

Din ieși.

• AFI: /ˈjeʃʲ/
• AFI: /jeˈʃi/ (forma de perfect simplu)

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru ieși.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru ieși.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ieși.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ieși.

• DEX online