ști

Din latină scire.

• AFI: /ʃti/,

I.

1. (v.tranz și intranz.) (folosit și absol.) a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște.
2. (v.tranz.) a lua cunoștință de...; a afla, a auzi.

   Să știe cu toții ce-ai făcut.

3. (v.tranz.) a cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere).

   Îl știu din tinerețe.

4. (v.refl.) a se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
5. (v.refl. recipr.) a se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie.

   Ne știm de mici; îl știu ca pe un cal breaz.

6. (v.intranz.) a ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva.

   Știu eu soluția problemei.

7. (v.tranz.) a recunoaște pe cineva sau ceva drept...
8. a avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
9. (v.intranz.) a se interesa de..., a se îngriji de...

II.

1. (v.tranz.) a poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.

   Știu trei limbi străine.

2. a vorbi și a înțelege o anumită limbă.

   Știți franceza?

3. a se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
4. a putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.
5. a fi hotărât să facă ceva.
6. a ține minte, a-și aminti.

   Știi cum erai acum doi ani?

7. a-și da seama, a înțelege, a pricepe.
8. a prevedea.
9. a presupune, a bănui.
10. a avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
11. (v.refl. impers.) a fi lucru bine cunoscut.

I.

• 1: cunoaște
• 2: afla, auzi, (înv. și pop.) oblici
• 5: (se) cunoaște
• 6: avea, găsi, poseda

II.

• 1: cunoaște, poseda, stăpâni
• 2: cunoaște, înțelege, pricepe
• 6: -și aminti
• 9: bănui

• neștiut
• neștiutor
• prești
• preștiință
• știință
• știre
• știut
• știutor
• știutură

• conștient
• cunoaște
• cunoaștere
• cunoștință

• (loc. adv.) Pe știute = în cunoștință de cauză.
• Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil.

• (tranz., absol.) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic
• Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las' că știu eu = se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare
• Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun
• (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu = se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație
• Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe = se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță
• (intranz.) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva
• Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am
• A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat
• A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală
• A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură
• A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de...
• A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
• (absol.) Știu eu? = exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire
• A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi
• A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva)
• Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa
• Nu știu cum = în mod inexplicabil
• A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar
• A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să...
• (substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
• (intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios
• Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă...

• DEX online: „ști”