pica

Vezi și : Pica, PICA, picá, pića, piča, píča, piça, pică, picā

Din pic < formație onomatopeică.

• AFI: /piˈka/

1. (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea de la o oarecare înălțime.
2. a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.).
3. (fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p.ext.) a fi numai zdrențe.
4. (despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli.

   A pica grămadă.

5. (despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
6. (fig.) a muri (în luptă).
7. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.

   Profesorul l-a picat la examen.

8. (v.tranz.) (înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită).
9. (v.intranz.) a cădea în picături; (spec.) (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari.

   A pica bruma peste câmpii.

10. (v.refl., intranz. și tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
11. (v.intranz.) (fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit).
12. (v.intranz.) (fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
13. (v.intranz.) (înv. și pop.) a cădea în..., a da în..., a fi cuprins de...
14. (pop.; despre zile, evenimente, etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
15. (v.tranz.) (pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva).

• 1: cădea
• 2: se desprinde
• 4: se prăbuși, se prăvăli, se răsturna, (rar) se poticni
• 5: se dărâma, se surpa
• 7: cădea, eșua
• 9: se așeza, se așterne, cădea, se depune, se lăsa, picura
• 10: (se) păta, (se) murdări
• 12: apărea, se ivi, sosi

• ridica

• picare
• picat
• picătoare

• pic
• picător
• picătură

• (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă
• A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva
• A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit
• A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.)
• Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos
• Să-l (sau să mă, să ne, etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu niciun preț, nicidecum
• A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva

1. (v.intranz.) (despre avioane) a coborî în picaj.

• picaj
• picare

Din franceză pica < latină pīca („coțofană”).

• AFI: /ˈpi.ka/

1. (med.) pervertire a poftei de mâncare.

Din pica.

• AFI: /piˈka/

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pica.

• DEX online

(Latina)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. coțofană