tăia

Vezi și : taia, taiâ

Din latină *taliare.

• AFI: /təˈja/

1. (v.tranz.) a despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți.
2. (v.tranz.) (spec.) a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini.
3. (v.tranz.) a despica, a spinteca, a trece prin...
4. (v.tranz.) a suprima (un text sau o parte din el).
5. (v.tranz.) a lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect.
6. (v.tranz.) a săpa, a sculpta.
7. (v.tranz.) (rar) a croi un obiect de îmbrăcăminte.
8. (v.tranz.) (înv.) a fabrica bani, a bate monedă.
9. (v.tranz.) (despre drumuri, râuri etc.) a străbate; a traversa.
10. (v.tranz.) (despre oameni, vehicule etc.) a merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul.
11. (v.refl. recipr.) a se întretăia.
12. (v.refl.) (despre țesături) a se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri.
13. (v.refl.) (despre lapte) a se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare.
14. (v.tranz.) a opri fermentarea mustului.
15. (v.tranz. și refl.) a (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios).
16. (v.tranz. și refl.) a (se) răni cu un instrument tăios.
17. (v.tranz.) a provoca o durere fizică.
18. (v.tranz.) a înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării).
19. (v.tranz. și refl.) a (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe.
20. (v.tranz.) a face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri.
21. (v.tranz.) a distruge, a șterge efectul.
22. (v.tranz.) a consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui.
23. (v.tranz.) (la jocurile de cărți) a despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători.

• strătăia
• tăiat
• tăiere
• tăietor
• tăietură
• tăios
• tăiș
• întretăia

• A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită
• A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată
• Poți să tai lemne pe dânsul, = se spune despre cineva care doarme adânc
• A (-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale
• A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău
• (absol.) A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv
• (tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum
• (refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile
• A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva
• A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva)
• (refl.) A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele
• (fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni
• A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru
• (fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost
• (fam.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge

Din tăia.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tăia.

• DEX '98 via DEX online