lega

Vezi și : Lega, legă, legá, leĝa, -lega, legą, Łęga

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

Din latină ligare.

• AFI: /leˈɡa/

I.

1. (v.tranz.) a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
2. a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
3. a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
4. a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
5. a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
6. a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.

II.

1. (v.tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.
2. (v.tranz.) (fig.) a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
3. (v.tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
4. (tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
5. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
6. (v.refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
7. (v.refl.) (fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.

III.

1. (v.tranz.) a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
2. a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi.

IV.

1. (fig.) (v.refl.) a se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.
2. (v.tranz.) (în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.

V.

1. (v.tranz. și refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja.

VI.

1. (v.intranz.) (despre plante) a face rod; a rodi.
2. (v.refl. și intranz.) (despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega.

• înnoda, strânge, uni

• dezlega

• dezlega
• dezlegare
• dezlegat
• legare
• legat
• legător
• legătură
• prilega
• prilegare

• delegație, delegațiune
• legație, legațiune
• relega
• relegare
• relegat

• A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom
• A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit
• (pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut
• Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun
• A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
• A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
• (refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
• A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
• (tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva
• (refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii
• A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile

Din franceză léguer < latină legare.

• AFI: /leˈga/

1. (v.tranz.) (înv.) a lăsa ceva prin legat, prin testament; a testa.

   A lega cuiva un bun.

• (jur.) testa, (înv., în Transilv.) testălui

• legat

Din lega.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lega.

• DEX online

(italiano)

Din verbul legare.

• AFI: /'lega/

lega f., leghe pl.

1. ligă, echipă; organizație, grup
2. asociație, asociere
3. leghe
4. (despre metale) aliaj

• 1-2: associazione

• legamento
• legare