prinde

română

Etimologie

Din latină pre(he)ndere. Confer franceză prendre.

Pronunție

• AFI: /ˈprin.de/

Verb

I.

1. (v.tranz.) a apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.
2. (despre animale) a apuca cu dinții, cu ghearele.
3. a fixa, imobilizând.
4. (v.tranz.) (fig.) a lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe.
5. (v.refl.) a-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța.
6. (v.refl. recipr.) a se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa).
7. (v.tranz.) a cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele.

II.

1. (v.tranz.) a ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic).
2. a pune mâna (sau laba) pe un animal.
3. a surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă.
4. a încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul).
5. a ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare.
6. (despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) a surprinde.
7. (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a cuprinde (pe neașteptate); a copleși.
8. a absorbi.

III.

1. (v.tranz.) a fixa ceva prin legare, coasere sau agățare.
2. (v.refl.) a rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva).
3. (fig.) a înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare.
4. (v.tranz.) a înhăma; a înjuga.
5. (v.refl.) a se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...).
6. (v.refl. și tranz.) (pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă.
7. (v.refl.) a se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi.
8. (v.refl. recipr.) a se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza.
9. (v.refl. recipr.) a face un pariu cu cineva, a pune rămășag.

IV.

1. (v.refl.) a se lipi de ceva sau de cineva.
2. (fig.) (despre privire, ochi) a se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva.
3. (v.refl. și tranz.) a (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda.
4. (v.tranz.) (despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) a-i ședea cuiva bine, a i se potrivi.

V.

1. (v.tranz.) a începe să...
2. (v.refl.) (pop.) a se apuca de o treabă, a se porni la lucru.

VI.

1. (v.tranz.) a obține, a căpăta, a dobândi.
2. (fig.) a-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul).
3. (v.intranz. și refl.) a se dezvolta după transplantare, a crește.

VII.

1. (v.refl.) (fig. fam.) a fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil.

VIII.

1. (v.refl.) (despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) a se coagula, a se închega.

Sinonime

• lua, înhăța, apuca

Antonime

• (se) desprinde

Cuvinte derivate

• deprinde
• deprindere
• desprinde
• desprindere
• prindere
• prins
• prinsoare
• prinsătură
• prinzător

Expresii

• Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior = se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată
• (intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
• A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
• A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil
• A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
• A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva)
• A nu se prinde lucrul de cineva = se spune când cineva nu are chef să lucreze
• (refl.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila
• (refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
• (fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa
• A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
• A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică
• A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta
• (tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere

Traduceri

Etimologie

Din prinde.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prinde.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prinde.

Referințe

• DEX Online