ține

română

Variante

ținea

Etimologie

Din forma veche ținea (verb de conjugarea a II-a), din latină tenēre, infinitiv prezent activ al teneō.

Pronunție

AFI: /'ʦi.ne/

Verb

Conjugarea verbului ține
Infinitiv	a ține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ție
Participiu	ținut
Conjugare	III

(v.tranz.) a avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape.
(v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă)
Ținem pe bunic de mână
(v.tranz.) (refl.recipr.)
Mergeau ținându-se de mână
(v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși)
Ține de nuia
(v.tranz.) (la imper.) ia! primește!
(v.tranz.) (determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) a cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa.
(v.tranz.) (determinat prin „în mână”) a mânui o armă, o unealtă, un instrument etc.
(v.tranz.) a susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă.
(v.tranz.) a sprijini pe cineva să nu cadă.
(v.intranz.) a nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde.
(v.tranz.) a cuprinde, a purta, (p.ext.) a suporta.
(v.refl.) a se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva.
(v.refl.) a apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.).
(v.refl.) a se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva.
Se ține tare în șa.
(v.refl.) a fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva.
Se ținea numai într-un cui.
(v.intranz. și refl.) a fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda).
Cuiul (se) ține bine.
(v.refl.) (cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) a merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; (p.ext.) a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva.
(v.refl.) a sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea.
(v.refl.) a se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva.
(v.refl.) (cu determinări modale) a urma unul după altul, a se înșirui.
Automobilele se țineau lanț.
(v.refl.) a se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de...
(v.intranz. și refl.) a face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc.
(v.intranz. și refl.) a face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva.
(v.intranz.) a se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din...
(v.intranz.) a fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva.
(v.intranz.) a fi legat sufletește de ceva: (p.ext.) a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva.
(v.intranz.) (cu determinări introduse prin prep. „cu”) a lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva.
(v.intranz.) (urmat de un verb la conjunctiv) a dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva.
(v.tranz.) a face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine.
(v.tranz.) (pop.) a se uita fix la cineva sau ceva.
(v.tranz.) a face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc.
(v.tranz.) a da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte.
(v.tranz.) (cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) a sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc.
(v.tranz.) a lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat.
(v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza.
(v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține.
(v.tranz.) (cu determinările „pe loc” sau „în loc”) a opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul.
(v.tranz.) a face pe cineva să aștepte.
(v.refl.) (rar) a sta mai mult timp într-un anumit loc.
(v.refl.) (pop.) a-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva).
(v.refl.) a sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută.
Se ținea drept.
(v.refl.) (pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) a fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul.
(v.tranz.) a înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc.
Abia își ține lacrimile.
(v.tranz.) (refl.) (urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) de-abia se ține să nu râdă.
(v.tranz.) (urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) a opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține.
(v.tranz.) a păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință).
(v.tranz.) a păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor.
(v.tranz.) (construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) a opri, a rezerva un lucru pentru cineva.
(v.tranz.) a păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop.
(v.tranz.) a opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept.
(v.tranz.) a nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva.
(v.tranz.) a cruța, a nu distruge.
(v.tranz.) (pop.) a păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva.
(v.tranz.) a păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată.
(v.tranz.) a urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; (p.ext.) a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (refl.) (Determinat prin „de drum”) ține-te de drumul acesta până acasă.
(v.tranz.) a respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege).
(v.tranz.) a sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare).
(v.refl.) a persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu...
(v.refl. intranz.) (de obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) a se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista.
(v.intranz.) a rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva.
Calul ține la galop.
(v.refl. tranz.) a se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere.
(v.refl.) a se păstra, a se conserva.
(v.tranz.) a ocupa, a avea (un loc).
(v.tranz.) a stăpâni (un loc).
(v.tranz.) a apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc.
(v.tranz.) a avea (pe cineva) în serviciul său.
(v.tranz.) a avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita).
(v.tranz.) a poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau).
(v.tranz.) a avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș).
(v.tranz.) (pop.) a avea de vânzare (o marfă în prăvălie).
(v.tranz.) a suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc.
(v.tranz.) a da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține.
(v.tranz. și refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) a (se) hrăni.
(v.refl.) a face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi.
(v.tranz.) a purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva.
(v.tranz.) (pop.) a fi căsătorit cu cineva.
(v.tranz.) (construit cu dat. pron.) a avea un amant.
(v.refl. recipr.) a avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj).
(v.intranz.) a dura, a dăinui.
(v.intranz.) (despre provizii) a ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp).
(v.tranz.) (despre boli sau dureri trupești) a nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace.
(v.tranz.) (despre organe sau părți ale corpului) a produce dureri.
(v.intranz.) a se întinde, a se prelungi (într-o direcție).
(v.tranz.) (exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) a face să dureze, să se manifeste.
De bucurie ținu masa trei zile.
(v.tranz.) (cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) a nu mai slăbi pe cineva cu...
(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede.
Te țineam mai tânăr!
(v.tranz.) (pop.) a obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

(loc.vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu.
A ține judecată = a judeca.
A ține sfat = a se sfătui, a delibera.
A ține luptă (sau război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva.
A ține strajă = a străjui, a sta de strajă.
A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva.

Expresii

A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin)
A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie
A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc
A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână
A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac
(la volei, polo pe apă etc.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului
A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc
A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc
A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru
A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă
A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios
A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios
A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită
A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru)
A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame
A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva
A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva
A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana
(pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva
A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru)
A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva
A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi
A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.)
A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni
A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva
A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean ) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret
A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de..
A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald ) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine
(intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig
A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită)
A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala
(înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg
A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință
(intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea
(refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn
(refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva)
(refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! = formulă de îndemn și de încurajare
(refl.) Să se țină bine! = formulă de amenințare
A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască
A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca..
A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil)
A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție)
A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos
A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă
A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare
(tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu..
A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele
A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.)
A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că..
A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...)
A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
(tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva)

Traduceri

Referințe

DEX '09 via DEX online

ține

română

Variante

Etimologie

Pronunție

Verb

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

Referințe

Enciclo

Wikious

Sapientia

Scientia

Boobota

Anandapedia

Sagapedia

Wikithot